miercuri, 4 ianuarie 2012

L'homme

Suntem fiinte rationale si totusi cateodata nu gandim. Actiunile noastre au intotdeauna repercursiuni si sunt atasate de instincte spontane. La suprafata nu suntem nimic din ceea ce suntem inauntru, iar lumea e prea ocupata sa vada ce se ascunde dincolo de masca. Traim in minciuni si ne hranim cu ele, suntem cu totul detasati de adevar si cu cat il ascundem mai mult, cu atat mai mult ne atarnam sfoara in jurul gatului. Suntem in stare sa aruncam cu pietre in altii, dar cand vine randul nostru, suntem complet nevinovati. Si totusi suntem oameni, chiar fiinte perfecte, dupa spusele lui Da Vinci. Dar ce rost are? In fiecare zi ne izbim de peretii mintii si degeaba. Zidurile sunt prea fortificate pentru a trece cu brio toate ce se nasc intre sutele de incretituri ce isi au locul in cutia craniana. Toti il avem, dar prea putini il folosim.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu