marți, 3 ianuarie 2012




De ce trebuie sa am tot timpul asteptari? De ce nu pot sa ma astept la nimic? De ce imi pasa? De ce, de ce sunt proiectata asa? Inginerului de sus i-au lipsit cateva piulite. Sunt defecta, ruginita. Ma simt uitata. N-am noroc, ce sa fac.. Arunca pe mine, te rog, o galeata cu noroc sa-mi racoresc balamalele care deja au inceput sa scartaie. Am cuie in creier. Pacat ca nu atrag magneti cu ele. E prea putin fier, si prea mult suflet. Prea mult sentiment, prea multa anxietate. Izoleaza-ma apoi arunca-ma in apa si baga-ma-n priza. Curentul va curge prin mine si atunci voi incepe sa uit..



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu