De ce trebuie sa am tot timpul asteptari? De ce nu pot sa ma astept la nimic? De ce imi pasa? De ce, de ce sunt proiectata asa? Inginerului de sus i-au lipsit cateva piulite. Sunt defecta, ruginita. Ma simt uitata. N-am noroc, ce sa fac.. Arunca pe mine, te rog, o galeata cu noroc sa-mi racoresc balamalele care deja au inceput sa scartaie. Am cuie in creier. Pacat ca nu atrag magneti cu ele. E prea putin fier, si prea mult suflet. Prea mult sentiment, prea multa anxietate. Izoleaza-ma apoi arunca-ma in apa si baga-ma-n priza. Curentul va curge prin mine si atunci voi incepe sa uit..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu